Despre carte
Există oameni care par ceva și nu sunt, oameni care consumă, oameni care se lasă consumați — și, rar, oameni care cresc. Cartea aceasta îi privește pe toți prin lentila botanicii: fiecare tip uman devine o specie, cu fișa lui, cu mecanismul lui, cu felul lui de a se hrăni din lumină sau din umbra altora.
Nu e un tratat și nu e o satiră. E un ierbar — o colecție de portrete în care cititorul e invitat, la un moment dat în fiecare capitol, să se recunoască. Nu ceilalți: pe sine. Acolo stă toată miza.
Un fragment
Gazonul nu are un fir care să iasă în afară. Niciunul nu îndrăznește să crească mai înalt decât vecinul, fiindcă știe ce urmează. Vine lama, trece pe deasupra, și tot ce a îndrăznit e retezat la nivelul general.
Așa se obține verdele acela perfect, uniform, pe care îl admiri de la fereastră. Nu e sănătate. E o mie de fire care au învățat, fiecare separat, să nu se ridice.
— din capitolul „Gazonul"
Structura
Cum se citește
Poate fi citită de la un capăt la altul, în ordinea în care e așezată — și atunci are un traseu. Dar poate fi și deschisă la întâmplare, la o specie sau alta, ca un ierbar adevărat, în care te oprești la floarea care îți atrage privirea în ziua aceea.
Un singur sfat: nu o citi ca să-i recunoști pe ceilalți. E ușor și e inutil. Citește-o până dai peste pagina în care te recunoști pe tine. Acolo începe cartea cu adevărat.